Leopardul Papinipti Rânced (partea a 1-a)

A fost odată un libret. Acesta avea un prieten care stătea într-un apartament cu cinci camere. Toate camerele erau pline. Acestui prieten cu numele Giru nu i-a rămas decât cămara care avea cinci pereți, toți verzi dar fără cheie. Sticla de pe jos era culeasă de către libret aproape zilnic căci animalul nu suporta dizordinea. În prima camera care era singura cu geamuri și anume cinci, se afla și bicicleta amintită. Bicicleta cu cinci roți avea un scop precis dar neștiut. Trenul oprea în a doua cameră iar ieșirea era în a patra cameră. Camera a treia se afla chiar la capăt, era ultima și era așa departe încât nici Giru nu mai știa de ea. Pe peretele al doilea din camera a treia se aflau și toate pozele aranjate în ordine alfabetică în funcție de prima literă care era exclamată de animal când vedea poza care i se punea înainte. Defapt înainte erau trei animale care erau însărcinate cu această misiune dar animalele cele două în dungi alb negru au dispărut și a rămas doar acel cu pete maro și aurii.

Nevasta lui Giru Papinipti era una foarte ageră deoarece numele ei de familie era Rânced. Acest nume l-a primit de la bunicul ei respectiv de la tatăl ei care amândoi nu au reușit să bea lapte proaspăt cât au trăit. Se mișcau așa de încet că de câte ori ridicau paharul să bea lapte, pe când ajungea la gură era rânced, chiar și iarna. Stua, căci așa o chema pe nevasta lui Giru, făcea toate cumpărăturile în magazinul de sub podele și niciodată nu întârzia la calmarea treptelor de pe hol. Un garaj nu aveau, ba nici măcar un vas, dar masa era tot timpul plină cu cuie. Giru era demnitar dimineața dar spre seară era vopsitor fără dialect. Acest cuplu cu pozele sortate pe perete nu aveau griji până într-o zi...

talidu.at

320